Cataracta apare atunci când cristalinul, lentila naturală transparentă aflată în interiorul ochiului, își pierde treptat transparența. Lumina nu mai este focalizată la fel de eficient pe retină, iar vederea poate deveni încețoșată, contrastul poate scădea și culorile pot părea mai puțin intense. Procesul este strâns legat de înaintarea în vârstă, deși cataracta nu apare exclusiv la persoanele vârstnice.
Modificările cristalinului se produc, de regulă, lent și pot trece neobservate în fazele inițiale. Pe măsură ce opacifierea avansează, activități obișnuite precum cititul, condusul sau recunoașterea detaliilor în lumină slabă pot deveni mai dificile. Cataracta nu trebuie însă confundată cu orice scădere a vederii asociată vârstei, deoarece alte afecțiuni oculare pot provoca manifestări asemănătoare.
Ce se schimbă în cristalin odată cu vârsta?
Cristalinul este alcătuit în mare parte din apă și proteine organizate astfel încât să permită trecerea luminii. De-a lungul anilor, structura acestor proteine se poate modifica, iar transparența cristalinului poate scădea progresiv. Apar zone opace care împiedică transmiterea normală a luminii către retină.
Îmbătrânirea produce și alte schimbări la nivelul cristalinului, inclusiv creșterea densității și modificarea proprietăților sale optice. Aceste procese explică de ce probabilitatea apariției cataractei crește odată cu vârsta.
Ritmul evoluției diferă considerabil. Unele persoane pot avea modificări minore timp de ani, în timp ce la altele vederea este afectată mai repede. De aceea, simpla prezență a cataractei nu spune cât de mult influențează aceasta viața pacientului.
Cum se manifestă cataracta?
Vederea încețoșată este unul dintre simptomele frecvente. Persoana poate avea impresia că privește printr-un geam mat sau că ochelarii nu mai oferă aceeași claritate, chiar dacă dioptriile sunt ajustate.
Sensibilitatea la lumină și fenomenul de orbire produs de farurile mașinilor pot deveni mai evidente. Condusul pe timp de noapte poate fi dificil, iar în jurul surselor luminoase pot fi percepute halouri. Culorile pot părea mai șterse sau pot căpăta o tentă diferită.
Un alt indiciu poate fi necesitatea schimbării mai frecvente a prescripției pentru ochelari. Aceste simptome nu confirmă singure cataracta, astfel că examinarea oftalmologică este necesară pentru stabilirea cauzei.
Vârsta nu este singurul factor de risc
Deși îmbătrânirea reprezintă principalul context în care apare cataracta, există și factori care pot favoriza dezvoltarea sau progresia acesteia. Diabetul este unul dintre exemple, iar controlul corespunzător al bolii este important pentru sănătatea oculară și generală.
Fumatul și expunerea îndelungată la radiațiile ultraviolete sunt, de asemenea, asociate cu riscul de cataractă. Protejarea ochilor cu ochelari de soare care filtrează corespunzător radiațiile UV este o măsură simplă și utilă.
Anumite traumatisme oculare, intervenții chirurgicale sau tratamente medicamentoase, inclusiv utilizarea îndelungată a corticosteroizilor în anumite situații, pot contribui la apariția cataractei. Medicamentele prescrise nu trebuie însă întrerupte fără recomandarea medicului.
Poate fi cataracta prevenită?
Nu există o metodă care să garanteze prevenirea cataractei asociate îmbătrânirii. Totuși, reducerea factorilor de risc modificabili poate contribui la protejarea sănătății ochilor.
Renunțarea la fumat, protecția față de radiațiile UV și gestionarea corectă a diabetului sunt măsuri relevante. O alimentație echilibrată, bogată în legume și fructe, contribuie la sănătatea generală, însă suplimentele alimentare nu ar trebui considerate automat o metodă de prevenire sau tratare a cataractei.
Controalele oftalmologice periodice sunt importante deoarece pot identifica atât cataracta, cât și alte probleme oculare care pot evolua fără simptome evidente în fazele inițiale.
Când este necesară operația?
Diagnosticul de cataractă nu înseamnă automat că intervenția chirurgicală trebuie efectuată imediat. În stadiile timpurii, modificarea ochelarilor și adaptarea iluminării pot fi suficiente pentru desfășurarea activităților zilnice.
Operația devine o opțiune atunci când cataracta afectează semnificativ vederea și activitățile persoanei. Procedura presupune îndepărtarea cristalinului opacifiat și înlocuirea acestuia cu un cristalin artificial. Momentul intervenției se stabilește împreună cu medicul oftalmolog, în funcție de simptome, nevoile vizuale și starea ochilor.
Scăderea bruscă a vederii, durerea oculară intensă, apariția unor flash-uri luminoase sau a unei „perdele” în câmpul vizual nu sunt manifestări care ar trebui atribuite automat cataractei și necesită evaluare oftalmologică promptă.
Cataracta devine mai frecventă odată cu vârsta deoarece cristalinul trece prin modificări structurale și optice progresive. Evoluția este însă individuală, iar tratamentul poate reda funcția vizuală atunci când opacifierea ajunge să afecteze semnificativ viața cotidiană. Controalele oftalmologice, protecția ochilor și informarea corectă ajută la identificarea problemelor din timp, iar medicul oftalmolog poate stabili când sunt suficiente măsurile de monitorizare și când este indicată intervenția.
